Recomandǎri dupǎ operaţiile pentru abcese şi fistule perianale

Abcesul perianal este o colecţie purulentǎ situatǎ în regiunea perianalǎ, iar fistula perianalǎ este o comunicare anormalǎ, purtǎtoare de infecţie cronicǎ, între pielea din regiunea perianalǎ şi rect sau canalul anal. Ambele apar datoritǎ stazei şi obstrucţiei glandelor anale, care devin o cavitate închisǎ, se suprainfecteazǎ şi se transformǎ într-o colecţie purulentǎ: abces. Aceasta progreseazǎ spre tegumentul regiunii perianale unde se poate evacua spontan, lǎsând în urmǎ o fistulǎ perianalǎ. Tratamentul este chirurgical prin excelenţǎ şi constǎ în incizia şi evacuarea abcesului , apoi desfiinţarea traiectului fistulos.

Regimul alimentar are aceleaşi recomandǎri ca şi pentru restul patologiei regiunii anale: aportul de fibre alimentare în cantitate suficientǎ pentru a asigura tranzitul intestinal normal. Fibrele sunt reprezentate de pǎrţile comestibile ale plantelor care nu sunt digerate şi absorbite în intestinul subţire şi sunt parţial sau complet fermentate în intestinul gros. Ele combat constipaţia şi previn creşterea presiunii în rect şi canalul anal, cu reducerea riscului de obstrucţie şi infecţie a glandelor anale. Efectul este asigurat însǎ doar dacǎ aportul de apǎ este suficient ( 6 – 8 pahare de apǎ zilnic ), pentru a asigura creşterea în volum al scaunului, a-l face mai moale şi uşor transportabil prin peristaltica intestinalǎ.

Numite şi substanţe de balast, fibrele reacţioneazǎ diferit în prezenţa apei:

  • fibrele insolubile absorb o mare cantitate de apǎ şi îşi mǎresc de câteva ori volumul, fiind cele care sunt utile în combaterea constipaţiei; se gǎsesc mai ales în tǎrâţe, nuci, leguminoase,
  • fibrele solubile se dizolvǎ şi formeazǎ un gel în prezenţa apei; au ca efecte benefice scǎderea nivelului colesterolului şi a glicemiei din sânge şi se gǎsesc în cantitǎţi mari în citrice, mere, morcovi, mazǎre, fasole, orz, ovǎz; ajutǎ la progresia bolului fecal fǎcându-l sǎ alunece mai uşor pe suprafaţa mucoasei colonului.

Se recomandǎ consumarea a 15 – 20 de grame pentru fiecare 1000 de kcal din aportul alimentar, calcularea consumului fiind uşor dacǎ se cunoaşte coţinutul în fibre a fiecǎrui aliment:

  • tǎrâţe – 45 g%
  • seminţe de in – 40 g%
  • fasole uscatǎ – 35 g%
  • mazǎre verde sau uscatǎ – 12 – 18 g%
  • soia – 10,5 g%
  • orez nedecorticat – 10 g%
  • pâine integralǎ – 8,5 g%
  • pâine neagrǎ – 5 g%
  • pâine albǎ – 3,5 g%
  • spanac, tomate – 6 g%
  • fulgi de ovǎz, stafide, varzǎ, fructe uscate – 5,5 g%
  • cartofi – 4,5 g%
  • fructe ( banane, mere, portocale ) – 3 g%.

Pentru a corecta tranzitul intestinal se pot face uşor câteva schimbǎri în obiceiurile alimentare:

  • se va consuma pâine din fǎinǎ integralǎ sau neagrǎ în loc de pâine albǎ,
  • fructele sunt mai eficiente dacǎ se consumǎ necojite ( acolo unde este cazul ),
  • în loc de sucuri din comerţ vor fi preferate fructe proaspete,
  • cel puţin de 2 ori pe sǎptǎmânǎ se vor consuma leguminoase ( mazǎre, fasole, linte ) şi în fiecare zi rǎdǎcinoase ( morcovi, pǎtrunjel, ţelinǎ, gulie ),
  • în locul orezului alb se va consuma orez brun,
  • în locul dulciurilor vor fi preferate fructele uscate,
  • chips-urile vor fi înlocuite cu popcorn sau covrigei.

Igiena localǎ constǎ în principal din bǎi de şezut cu infuzie de muşeţel: se fierb 6 – 7 l de apă ( sau mai mult ) şi după ce se ia vasul de pe foc, se adaugă câte un plic de ceai de muşeţel la fiecare litru de lichid. Se lasă apoi să se răcească până devine doar caldă şi pacientul se aşează cu şezutul în lighean, în această infuzie. După câteva minute, când apa s-a răcit, iese afară din baie şi tamponează şezutul cu un prosop curat şi uscat; nu şterge şi nu foloseşte hârtie igienică, indiferent de calitatea ei. Badijoneazǎ apoi plaga perinealǎ cu un antiseptic local şi o acoperǎ cu pansament de tifon, care va fi menţinut în poziţie cu ajutorul chilotului. În abcesele profunde ischiorectale vindecarea se obţine mai târziu, dupǎ 8 – 10 sǎptǎmâni şi pacientul va fi revǎzut de chirurg la fiecare 2 – 3 sǎptǎmâni. În fistulele trans- sau suprasfincteriene se practicǎ fistulotomia lentǎ Silvestri ( sau tehnica setonului ): pe traseul fistulei se trec mai multe fire de aţǎ chirurgicalǎ groasǎ care se leagǎ strâns şi sectioneazǎ lent sfincterul anal, permiţând cicatrizarea fǎrǎ riscul apriţiei incontinenţei fecale. Inconvenientul ţine de durata necesarǎ secţionǎrii lente ( uneori chiar 3 luni de zile ), duratǎ care poate fi scurtatǎ prin strângerea firelor la fiecare 4 – 5 zile. Pacientul este sfǎtuit sǎ facǎ bai de şezut cât mai dese şi sǎ mobilizeze cât mai bine firele pentru efectul de tǎiere. Duşul este permis dupǎ externare şi va fi urmat de baia de şezut. Bǎile în cadǎ sunt recomandate doar dupǎ completa vindecare.

Efortul fizic este limitat de durerile care pot sǎ aparǎ şi este diferit reluat în funcţie de gravitatea abcesului sau complexitatea fistulei: în abcesele superficiale pacientul se poate întoarce la serviciu dupǎ 1 – 2 sǎptǎmâni, pe când dupǎ supuraţiile profunde sau fistulotomia lentǎ, concediul medical poate dura chiar şi 3 luni de zile. Trebuie evitate poziţia şezândǎ îndelungatǎ, statul pe rece sau pe scaune tari ( se va folosi un burete gros sau o perinǎ ). Mersul pe jos este benefic pentru cǎ activeazǎ circulaţia sângelui local, permite drenajul eficient al secreţiilor din plagǎ şi ajutǎ la normalizarea tranzitului intestinal. Activitatea sexualǎ se poate relua când pacientul se simte confortabil şi nu apar dureri locale, iar conducerea autoturismului este posibilǎ când poziţia şezândǎ poate fi menţinutǎ fǎrǎ durere. Sunt interzise înotul şi bǎile în piscine şi bǎi publice pânǎ la vindecarea completǎ.