Recomandǎri dupǎ operaţiile de hemoroizi şi fisura analǎ

Hemoroizii sunt dilataţii vasculare submucoase situate în canalul anal, prezente la toţi indivizii. Aceste formaţiuni ajutǎ la închiderea canalului anal şi asigurǎ continenţa, împiedicând pierderea de materii fecale şi gaze prin anus. Atunci când devin simptomatici – trombozǎ, sângerare, prolaps, durere, prurit – apare boala hemoroidalǎ denumitǎ de public simplu: “hemoroizi”. Hemoroidectomia – îndepǎrtarea chirurgicalǎ a hemoroizilor – comparativ cu tratamentele miniinvazive ( ligaturi cu inele de cauciuc, scleroterapie, crioterapie sau sutura mecanicǎ ) are câteva dezavantaje: produce durere mai intensǎ, complicaţiile sunt mai frecvente iar recuperarea mai îndelungatǎ, însǎ este cel mai sigur procedeu, având cele mai puţine recurenţe. Recomandǎrile postoperatorii au douǎ obiective:

• favorizarea vindecǎrii plǎgilor operatorii şi
• prevenirea reapariţiei bolii hemoroidale.

Regimul alimentar postoperator este recomandat sǎ conţinǎ multe fibre alimentare. Acestea reprezintǎ partea comestibilǎ a plantelor care rezistǎ digestiei şi absorbţiei din stomac şi intestinul subţire şi sunt complet sau parţial fermentate în intestinul gros. Fibrele combat constipaţia şi previn apariţia hemoroizilor dar şi diverticulii colonici, polipii oricǎrui segment al intestinului gros sau cancerul de colon. Dieta cu multe fibre scade în plus nivelul colesterolului. Doza zilnicǎ de fibre pentru un adult, recomandatǎ de Organizaţia Mondialǎ a Sǎnǎtǎţii, variazǎ între 27 şi 40 de grame, ceea ce înseamnǎ 15-22 g/1000 Kcal. Pentru un aport de 2000 – 2800 Kcal se vor consuma 40 – 60 g de fibre.

Consumate în cantitate mai mare, fibrele produc gaz în exces şi meteorism, perceput ca şi disconfort pentru pacient.

Fibrele se gǎsesc doar în alimentele de origine vegetalǎ, lipsind cu desǎvârşire în cele de origine animalǎ:

• fructe: mere, piersici, pere, mandarine,
• legume: asparagus, varzǎ de Bruxelles, broccoli, varzǎ, morcovi, conopidǎ, salatǎ, spanac, roşii, dovleac, mazǎre, fasole, linte, cartofi,
• cereale: grâu integral, orez brun, tǎrâţe, fulgi de ovǎz, secarǎ sau orz.

Pentru a-şi mǎri volumul în colon şi a asigura tranzitul normal, cerealele au nevoie de lichide: pacientul trebuie sǎ consume aproximativ 6 – 8 pahare pe zi de apǎ platǎ, ceai,lactate sau sucuri proaspete de fructe.

Fibrele alimentare sunt grupate în funcţie de solubilitatea în apǎ:

• fibrele insolubile – celulozǎ, ligninǎ şi unele hemiceluloze – influenţeazǎ direct volumul scaunului şi durata tranzitului intestinal, fǎrǎ sǎ aibǎ efect asupra metabolismului sau florei bacteriene; prin creşterea volumului fecal, scad concentraţia substanţelor cancerigene din intestin, accelereazǎ tranzitul şi scurteazǎ astfel timpul de contact cu mucoasa intestinului;
• fibrele hidrosolubile – pectinǎ, gume, mucilagii, unele hemiceluloze – formeazǎ în prezenţa apei geluri stabile, încetinesc absorbţia glucozei şi reduc concentraţia colesterolului din sânge.

Cunoscând conţinutul în fibre alimentare al alimentelor ( greutatea fibrelor din 100 g de aliment ), pacienţii îşi pot controla zilnic cantitatea consumatǎ:

• tărâţe – 45
• fasole uscată – 3
• mac- seminţe – 2
• mazăre uscată - 18
• mazăre verde – 12
• arahide - 11,5
• hrişcă – 11
• linte, susan, conopidă, soia - 10,5
• făină integrală de grâu, orez nedecorticat – 10
• fasole verde – 9
• migdale, alune, nuci, orez decorticat - 8,5
• orezul decorticat este sărac în fibre nesolubile - 4 g fibre la 100 de g orez
• nuci, morcovi, rădăcini de pătrunjel – 8
• hrean - 7,5
• cocăze, zmeură, pâine integrală, seminţe de floarea soarelui, fulgi de orz – 6,5
• spanac, tomate - 6
• fulgi de ovăz, pâine integrală, pâine de secară, pâine graham, stafide, varzǎ, fructe uscate – 5,5
• pâine neagră, fulgi de porumb – 5
• cartofi - 4,5
• boabe de prumb – 4
• banane, mere, pepeni galbeni, mandarine, portocale, struguri, caise, afine – 3
• ciuperci - 2,5
• un mǎr de mǎrime medie, cu coajǎ - 3,3
• popcorn 2 cǎni - 2,4
• pâine integralǎ – o felie - 1,9
• mazǎre fiartǎ – o canǎ - 16,3
• fasole uscatǎ roşie fiartǎ – o canǎ - 16,3
• zmeurǎ proaspǎtǎ – o canǎ – 8

Fibrele alimentare sunt comercializate şi sub formǎ de suplimente alimentare însǎ în acest caz sunt lipsite de vitamine.

Pentru normalizarea tranzitului intestinal, sunt prescrise pacienţilor dupǎ operaţie laxative uşoare. În intestinul gros apa se absoarbe din lumen şi scaunul devine uscat, prea uscat când pacientul nu consumǎ o cantitate suficientǎ de lichide şi fibre cu rol de reţinere a apei. Laxativele atrag apa în lumenul intestinului gros şi înmoaie scaunul, stimulând în acelaşi timp peristaltica intestinalǎ. Pentru lubrefierea mucoasei intestinale se mai indicǎ utilizarea uleiului de partafinǎ, 1 – 2 linguri dupǎ cinǎ. Acesta ajutǎ bolul fecal sǎ progreseze în lumenul intestinului subţire. Nu se absoarbe prin mucoasa tubului digestiv dar, folosit timp îndelungat, interfereazǎ cu absorbtia vitaminelor A, D şi K.

Igiena locală este o componentă importantǎ a recuperării postoperatorii. Sunt recomandate băile de şezut de câteva ori pe zi ( după ce pacientul are scaun, dar şi câteva băi în plus ). Cea mai eficientă este infuzia de muşeţel care are efect antiseptic, cicatrizant, calmează spasmele musculare şi reduce durerea. În mod practic, se fierb 6 – 7 l de apă ( sau mai mult ) şi după ce se ia de pe foc, se adaugă câte un plic de ceai de muşeţel la fiecare litru de lichid. Se lasă apoi să se răcească până devine doar caldă şi pacientul se aşează cu şezutul în lighean, în această infuzie. După câteva minute, când apa s-a răcit, iese afară din baie şi tamponează şezutul cu un prosop curat şi uscat; nu şterge şi nu foloseşte hârtie igienică, indiferent de calitatea ei. După baie, unge tegumentul regiunii anale cu un unguent cu vitamina A, lidocaină ( dacă mai prezintă dureri postoperatorii ), cortizon şi eventual antibiotice, apoi acoperă regiunea cu pansament din tifon subţire. Sângerările postoperatorii survin în mod obişnuit la defecaţie încă 1 – 2 săptămâni. Vindecarea completă se obţine în 6 – 8 săptămâni.

Efortul fizic intens sau brusc este recomandat să fie evitat timp de 3 - 4 săptămâni pentru a preveni apariţia trombozei venelor din canalul anal. Pacienţii se pot întoarce la serviciu care nu implică efort fizic după 10 zile de la operaţie. Nu este recomandat să stea pe scaune tari sau reci sau să rămână în poziţie şezând timp îndelungat. Este recomandată mişcarea, mersul pe jos pe distanţe progresiv mai mari fiind benefic pentru tranzitul intestinal dar şi pentru cicatrizarea mucoasei anale. Se evită mersul pe bicicletă până la vindecarea completă.

Pacientul poate face duş după externare; băile sunt de evitat timp de 3 – 4 săptămâni. Pentru activitatea sexuală singurele impedimente sunt durerile locale şi efortul fizic intens. Conducerea autovehicolelor este limitată de poziţia şezând îndelungată şi mişcările bruşte ale membrelor inferioare.

Fisura analǎ este o ulceraţie în mucoasa canalului anal care se vindecǎ de obicei cu tratament conservator. Uneori spasmul sfincterului anal este atât de intens încât împiedicǎ vindecarea, iar durerea dupǎ defecaţie este intensǎ şi prelungitǎ, ceea ce determinǎ pacientul sǎ opteze pentru intervenţia chirurgicalǎ. Tratamentul constǎ, în principal, în dilataţie analǎ şi sfincterotomie, ambele considerate gesturi chirurgicale simple. Postoperator, pacienţii au aceleaşi recomandǎri de regim alimentar şi igienǎ localǎ ca şi pentru tratamentul hemoroizilor, însǎ îşi pot relua activitatea dupǎ cel mult 7 zile. Dacǎ în acelaşi timp au fost excizate şi pachete hemoroidale, sunt urmate indicaţiile postoperatorii pentru boala hemoroidalǎ.

Cea mai de temut complicţie postoperatorie ( din fericire foarte rarǎ ) este incontinenţa fecalǎ. Pierderile de gaze şi materii fecale prin anus sunt însǎ cel mai adesea temporare şi pacienţii pot fi sfǎtuiţi cum sǎ scape de aceste neplǎceri, dar dacǎ tratamentul conservator este ineficient, trebuie sǎ se adreseze chirurgului.

Incontinenţa fecalǎ are ca şi primǎ recomandare, ca şi constipaţia, creşterea cantitǎţii fibrelor în alimentaţie: cel puţin 25 – 30 g de fibre zilnic care fac sǎ creascǎ volumul şi consistenţa bolului fecal, normalizând tranzitul intestinal. Medicamentele antidiareice, care încetinesc tranzitul intestinal şi cresc absorbţia apei sunt eficiente în aceste cazuri. Se administreazǎ imodium 2- 3 capsule zilnic sau difenoxilat ( lonox, lofene, motofen ) 3 – 4 comprimate zilnic. Pacienţii sunt instruiţi sǎ facǎ exerciţii de contracţie a sfincterului anal – câte 20 de contracţii în 3 reprize, zilnic. Igiena localǎ riguroasǎ are rol important în prevenirea apariţiei iritaţiei tegumentului, iar mişcarea favorizeazǎ o bunǎ circulaţie sanguinǎ cu rol în vindecarea plǎgilor operatorii şi în fortifierea musculaturii. Dupǎ operaţiile pentru abcese sau fistule perianale nu se folosesc unguente dupǎ bǎile de şezut, doar antiseptice locale.