Recomandǎri dupǎ apendicectomie

Operaţia de apendicitǎ mai este numitǎ şi operaţia începǎtorului, fiind consideratǎ uşoarǎ, deşi uneori poate fi extrem de dificilǎ. Recuperarea postoperatorie depinde şi ea de gravitatea bolii: apendicita la debut, cu abces în pelvis sau cu peritonitǎ generalizatǎ.

Apendicectomia simplǎ, fǎrǎ complicaţii

Vindecarea dupǎ apedicectomia simplǎ este de obicei rapidǎ şi completǎ. Perioada de boalǎ de aproximativ 12 -72 de ore preoperator este asociatǎ întodeauna cu reducerea alimentaţiei şi consecutiv cu scǎderea cantitǎţii de colagen din ţesuturi. Aceasta face sǎ aparǎ mult mai frecvent complicaţii la nivelul plǎgii operatorii decât dupǎ operaţiile programate, unde nutriţia nu are de suferit preoperator ( colecistectomie, cura herniei, cura eventraţiei ). De aceea alimentaţia hipercaloricǎ şi bogatǎ în aminoacizi în primele 5 zile dupǎ operaţie grǎbeşte vindecarea plǎgii şi scade riscul apariţiei seroamelor şi supuraţiilor de plagǎ.

Durata spitalizǎrii în aceste cazuri este foarte scurtǎ. Pacientul poate fi externat în seara aceleaşi zile sau a doua zi dupǎ operaţie. În majoritatea spitalelor însǎ pacientul rǎmâne internat, în mod tradiţional, 2 – 4 zile.

Regimul alimentar

Sunt puţine recomandǎri referitoare la alimentaţie dupǎ apendicita simplǎ. Alimentaţia se reia chiar de a doua zi, treptat, începând cu un regim lactofǎinos ( biscuiţi, ceai, iaurt, supǎ, pireu de cartofi, griş cu lapte, etc ) pentru ca din urmǎtoarea zi sǎ fie recomandat regimul hiperproteic şi hipercaloric: carne de pasǎre, ficat, peşte, ou, pâine, dulciuri de casǎ ( prǎjiturǎ cu fructe, prǎjiturǎ cu brânzǎ, lapte de pasǎre, budinci ), fructe, etc . Lichidele ( apǎ, ceai, compot din fructe proaspete, lapte, iaurt ) vor trebui sǎ însumeze cel puţin 2 litri într-o zi.

Existǎ şi restricţii. Legumele şi fructele cu coajǎ tare, celulozǎ greu digerabilǎ şi sâmburi mici trebuie evitate timp de 4 sǎptǎmâni: mazǎrea, fasolea, varza, strugurii, porumbul fiert, murele, zmeura, etc. Se va evita consumul de bǎuturi carbogazoase, bǎuturi rǎcoritoare şi alcoolul. Este valabil şi în acest caz principiul toleranţei alimentare: pacientul consumǎ alimentele pe care le tolereazǎ.

Efortul fizic

Dupǎ apendicectomia clasicǎ simplǎ şi apendicectomia laparoscopicǎ nu se vor ridica greutǎţi mai mari de 4 kg în primele 2 – 3 sǎptǎmâni dupǎ operaţie. Întoarcerea la munca de birou se s poate face dupǎ 10 -14 zile iar efortul fizic intens poate fi reluat dupǎ 4 – 5 sǎptǎmâni. Pacientul este sfǎtuit sǎ se dea jos din pat de a doua zi şi sǎ meargǎ progresiv mai mult, pânǎ la apariţia oboselii sau a durerii.

Activitatea sexualǎ este recomandat sǎ se reia dupǎ 7 – 10 zile şi este limitatǎ de durere sau de obosealǎ. Autoturismul şi bicicleta se pot conduce dupǎ 7 – 14 zile, dupǎ ce pacientul nu mai are nevoie de antialgice, dar cu evitarea mişcǎrilor bruşte.

Firele de suturǎ de la tegument se suprimǎ dupǎ 7 – 8 zile şi pânǎ atunci pansamentul se va schimba doar dacǎ este pǎtat, sau pacienţii pot rǎmâne fǎrǎ pansament pe plagǎ. Plaga va fi dezinfectatǎ cu alcool sau betadinǎ zilnic dacǎ nu este pansatǎ. Pacientul face duş dupǎ o zi de la suprimarea firelor de suturǎ de la tegument ( pânǎ atunci îşi face toaleta parţial ), iar baie dupǎ 2 sǎptǎmâni de la operaţie.

Controlul chirurgical se stabileşte în ziua externǎrii împreunǎ cu medicul operator, de obicei la 21 de zile dupǎ operaţie, sau la nevoie.

Apendicita acutǎ cu peritonitǎ localizatǎ sau generalizatǎ

Spre deosebire de apendicita simplǎ, apendicita cu peritonitǎ localizatǎ sau generalizatǎ implicǎ cel puţin 4 diferenţe majore:

• suferinţa preoperatorie şi deci alimentaţia insuficientǎ preoperator sunt semnificativ mai mari, ceea ce înseamnǎ cǎ organismul este mult mai slǎbit în momentul operaţiei şi imediat postoperator;
• operaţia este mai laborioasǎ, cu duratǎ mai mare, cu manevre mai mari şi mai şocogene în cavitatea peritonealǎ;
• postoperator datoritǎ discomfortului, pacientul se mobilizeazǎ mai greu fiind mai predispus la ileus şi ocluzie intestinalǎ în condiţiile în care inflamaţia viscerelor abdominale ( cec, mezouri, mare epiploon ) oricum întârzie reluarea tranzitului intestinal.

În aceste condiţii recomandǎrile postoperatorii trebuie sǎ fie mai convingǎtoare iar respectarea lor mai atent verificatǎ.

Regimul alimentar. Postoperator, alimentaţia oralǎ se reia în momentul în care apar zgomotele intestinale. Se suprimǎ sonda nazogastricǎ şi se administreazǎ prima datǎ lichide dulci la temperatura camerei, în funcţie de toleranţa gastricǎ a pacientului. A doua zi se administreazǎ regimul lactofǎinos cu biscuiţi, iaurt, lapte, supǎ de carne, griş cu lapte, miere şi compot de mere pentru ca apoi în a treia zi pacientul sǎ treacǎ pe regimul hipercaloric şi hiperproteic. O problemǎ des întâlnitǎ la pacienţii cu peritonitǎ este lipsa poftei de mâncare. Pentru revenirea apetitului sunt recomandate mesele reduse cantitativ şi mai dese, cu alimente care sǎ conţinǎ cu precǎdere alimente bogate în vitamine din complexul B, zinc şi cupru:

• alimente bogate în vitamine din complexul B: ficat de porc, pasǎre, sau vitǎ, carne, ouǎ, peşte, lapte, iaurt, pâine din fǎinǎ integralǎ, cereale, salatǎ, spanac, caise, ciuperci, cireşe, sfeclǎ roşie, brânzeturi, banane, portocale;
• alimente bogate în zinc: crustacee, orez, ouǎ, nuci, ficat sau iaurt;
• alimente bogate în cupru: ficat ( de porc, pasǎre sau vitǎ ), carne roşie, fructe de mare sau vişine.

Sunt interzise alimentele care conţin fibre greu digerabile ( varzǎ, fasole, mazǎre, struguri, pere, porumb fiert ) şi cele care produc meteorism ( broccoli, ceapǎ, usturoi, conopidǎ, bǎuturi carbogazoase ).

Efortul fizic. Mobilizarea postoperatorie are în apendicita acutǎ cu peritonitǎ un rol foarte important pentru cǎ reduce durata ileusului, îndepǎrteazǎ riscul de trombozǎ venoasǎ profundǎ, pneumonie, creşte pofta de mâncare şi ajutǎ la vindecarea plǎgii. operatorii. Dupǎ ce chirurgul permite bolnavului sǎ se dea jos din pat, mersul trebuie sǎ fie progresiv pe distanţe mai mari. Dacǎ abordul chirurgical a fost laparoscopic pentru apendicita acutǎ perforatǎ, pacientul rǎmâne cu cele 3 orificii de trocar postoperator şi va avea, din punct de vedere al efortului fizic, aceleaşi recomandǎri ca şi dupǎ apendicectomia simplǎ. Apendicita acutǎ perforatǎ operatǎ clasic va avea plaga operatorie din fosa iliacǎ dreaptǎ mai mare decât dupǎ o apendicitǎ simplǎ ( datoritǎ necesitǎţii efectuǎrii manevrelor mai ample atunci când este prezent puroiul ) sau poate fi operat pe linia medianǎ, aşa cum se întâmplǎ frecvent în apendicitele acute cu peritonitǎ generalizatǎ. Oricum, pacientul va avea recomandǎrile de reluare a efortului fizic ca şi pentru o plagǎ operatorie mare. Nu se vor ridica greutǎţi mai mari de 4 kg timp 4 sǎptǎmâni. Întoarcerea la munca de birou se poate face dupǎ 3 – 4 sǎptǎmâni iar la cea care solicitǎ effort fizic intens dupǎ 6 – 8 sǎptǎmâni. Apendicitele acute cu peritonitǎ au risc mai mare de apariţie a infecţiilor de plagǎ şi acestea, odatǎ apǎrute, întârzie revenirea la activitǎţile cotidiene. Nu trebuie neglijat faptul cǎ supuraţiile de plagǎ slǎbesc peretele abdominal şi cresc riscul apariţiei eventraţiilor. De aceea, efortul fizic intens va fi permis mai târziu cu aproximativ 2 sǎptǎmâni decât dupǎ apendicectomia simplǎ. Trebuie combǎtute tusea şi constipaţia iar pacientului i se recomandǎ sǎ elimine sputa prin exerciţii de respiraţie sau va fi ajutat prin tapotaj ( percuţia spatelui cu palma prin mişcǎri de jos în sus ), mai eficient decât orice expectorant în aceste situaţii.

Reluarea activitǎţii sexuale este recomandatǎ dupǎ 7 – 14 zile, şi este limitatǎ de apariţia durerii sau a oboselii. Conducerea autoturismului şi a bicicletei are aceleaşi indicaţii ca şi dupǎ apendicectomia simplǎ, cu rezerva evitǎrii mişcǎrilor bruşte, care solicitǎ musculatura abdominalǎ.

Firele de suturǎ de la tegument sunt suprimate dupǎ 8 – 10 zile. În cazul apariţiei seroamelor sau abceselor de plagǎ se vor suprima 1 – 2 fire pentru eliminarea colecţiei, iar restul se vor suprima dupǎ alte 4 – 6 zile, la recomandarea chirurgului. Igiena corporalǎ se va face fǎrǎ ca apa sǎ ajungǎ în contact cu plaga atât timp cât aceasta este pansatǎ. În ziua când nu mai este necesar pansamentul, pacientul poate face duş, iar baie dupǎ alte 2 sǎptǎmâni.

Controlul chirurgical se face la 21 de zile şi apoi la 3 luni de zile sau în caz de apariţie a complicaţiilor şi se stabileşte împreunǎ cu medicul curant în ziua externǎrii.