Recomandǎri dupǎ cura eventraţiei

Vindecarea plǎgii operatorii şi prevenirea recurenţei sunt principalele obiective ale îngrijirii postoperatorii pentru bolnavii operaţi de eventraţie. Deşi tehnicile laparoscopice sunt din ce în ce mai mult folosite şi în cazul eventraţiilor, marea lor majoritate sunt rezolvate prin operaţie clasicǎ în urma cǎreia pacientul rǎmâne cu o cicatrice mult mai mare decât cea dupǎ cura herniarǎ şi astfel mai expusǎ riscului de recidivǎ.

Unul dintre factorii de risc importanţi în apariţia eventraţiilor este fǎrǎ îndoialǎ obezitatea şi de aceea regimul alimentar postoperator va avea în vedere în primul rând surplusul de greutate la aceşti pacienţi. Disfuncţia respiratorie consecutivǎ obezitǎţii este un alt factor etiologic important asociat la aceşti pacienţi la care, nu în ultimul rând, trebuie luat în considerare şi dezechilibrul endocrin. Corectarea anemiei, atunci când existǎ, contribuie la buna oxigenare a ţesuturilor din plaga operatorie şi vindecarea acesteia în condiţii optime. Aceste consideraţii trebuie avute în vedere pe lângǎ celelalte recomandǎri formulate pentru operaţia de hernie inghinalǎ.

Regimul alimentar

Dehiscenţele precoce sau tardive ale plǎgilor operatorii se datoreazǎ, printre altele, defectelor din sinteza colagenului şi afectǎrii matricei extracelulare din ţesuturile cicatriceale. Ele sunt influenţate negativ de fumat, malnutriţie, obezitate şi anemie.

Aportul energetic şi constituenţii moleculari care participǎ la procesul de vindecare sunt furnizate de alimentele consumate. Pentru sinteza colagenului sunt necesari aminoacizi, acizi graşi, vitamine (A, B1, B2, B6, B12, şi C ) şi microelemente ( cupru, zinc şi fier ).

Alimente recomandate:

• carnea de pasǎre, vitǎ, peşte, ficatul de porc,pasǎre vitǎ, brânza de vacǎ, iaurtul, laptele – pentru conţinutul proteic;
• ulei de floarea soarelui, nuci, unt, ouǎ – pentru conţinutul în acizi graşi omega-3 şi omega-6;
• vitamina A se gǎseşte mai ales în ficatul de porc, vitǎ sau pasǎre, pepenele galben, cereale, cartofii dulci, spanac şi morcovi;
• vitamina B1 – singura din grupul vitaminelor B care se inactiveazǎ la cǎldurǎ – se gǎseşte în carne, ficat, ouǎ, peşte, lapte, pâine din fǎinǎ integralǎ, fructe şi legume, ciuperci, nuci;
• vitamina B2 are concentraţie mai mare în salatǎ verde, spanac, caise, gǎlbenuş de ou, ficat, polen, cireşe, ciuperci, portocale, sfeclǎ roşie, prune, cartofi;
• vitamina B6 provine din drojdia de bere, cereale integrale, lapte, ouǎ, organe de vitǎ, peşte, fructe oleaginoase (nuci, arahide), legume proaspete, banane, avocado;
• vitamina B12 este mai concentratǎ în ficat ( de porc, vitǎ sau pasǎre ), peşte, stridii, lapte, brânzeturi;
• vitamina C se gǎseşte mai ales în pǎtrunjel, broccoli, ardei, portocale, ananas, lǎmâie ( consumatǎ cu moderaţie ), conopidǎ, varza de Bruxelles, afine, roşii, cartofi;
• zincul este în concentraţie mare în crustacee, orez, ouǎ, nuci, ficat sau iaurt;
• cuprul se gǎseşte mai ales în ficat ( de porc, pasǎre sau vitǎ ), carne roşie, fructe de mare sau vişine;
• aportul de fier este asigurat prin consumul de ficat ( de vitǎ, porc sau pasǎre ), carne roşie, creveţi, cereale, stafide, smochine şi este asimilat mai bine dacǎ se asociazǎ alimente care conţin vitamina C.

Alimente nerecomandate:

• fructele şi legumele cu coajǎ durǎ sau celulozǎ greu digerabilǎ şi cele cu sâmburi ( perele, strugurii, mazǎrea, varza, fasolea ), timp de o lunǎ de zile;
• mazǎrea ( în special cea sǎlbaticǎ - lathyrus sativus ) şi nǎutul, prin aminoacizii latirogenici, degradeazǎ colagenul şi împiedicǎ cicatrizarea plǎgilor cu recidivarea precoce a eventraţiei; modificǎrile determinate de aceşti aminoacizi afecteazǎ şi sistemul nervos producând spasme şi paralizie, în cardul bolii numitǎ latirism.

Prepararea alimentelor prin prǎjire nu este contraindicatǎ, dar nu este sǎnǎtoasǎ, ca de altfel şi durata îndelungatǎ a pregǎtirii la temperaturi ridicate care inactiveazǎ vitaminele şi modificǎ radical structurile moleculare ale proteinelor.

Efectuarea concomitentǎ a unor operaţii pe tubul digestiv necesitǎ completarea recomandǎrilor postoperatorii corespunzǎtor acestor gesturi chirurgicale asociate, iar pacienţii diabetici vor avea suprapuse peste acest regim indicaţiile medicului diabetolog.

Lichidele bǎute de pacient într-o zi trebuie sǎ fie în cantitate de cel puţin 2 litri: apǎ platǎ, ceaiuri, compoturi de fructe proaspete ( fǎrǎ conservant ), sucuri fǎcute la storcǎtor. Sunt interzise bǎuturile carbogazoase şi bǎuturile rǎcoritoare din comerţ.

Pacienţii pot consuma alcool rafinat dupǎ 10 – 14 zile de la operaţie, pânǎ la 50 grame pe zi, sau pot bea un pahar de vin ( de preferat roşu ) dupǎ masa de prânz.

Efortul fizic

Eventraţiile cu orificii având diametrul peste 5 cm sunt rezolvate azi prin interpunerea unei plase sintetice fie properitoneal, fie supraaponevrotic. În ambele tehnici disecţia planurilor pentru tratarea conţinutului sacului şi fixarea plasei este destul de extinsǎ şi spitalizarea dureazǎ între 5 şi 9 zile. Pacientul va avea postoperator un tub de drenaj conectat la un recipient cu vacuum, cu care uneori va merge acasǎ, acesta urmând sǎ fie scos dupǎ alte câteva zile în ambulator.

Pentru eventraţiile mici, care au fost rezolvate fǎrǎ plasǎ chirurgicalǎ, folosind doar fire de suturǎ, spitalizarea dureazǎ maxim 3 – 4 zile, revenirea la munca de birou dupǎ 7 – 14 zile iar la serviciul cu efort fizic intens, întoarcerea este recomandatǎ la 6 – 8 sǎptǎmâni. Se va evita ridicarea greutǎţilor peste 5 kg în primele 21 de zile dupǎ operaţie.

Eventraţiile încep sǎ fie tot mai des operate laparoscopic şi în loc de cicatricea postoperatorie lungǎ cu care ne-am obişnuit, pacientul are doar 3 orificii de trocar. În acest caz, revenirea la serviciu pentru muncile uşoare este recomandatǎ dupǎ 2 -3 sǎptǎmâni, iar efortul fizic intens va fi posibil dupǎ 4 – 5 sǎptǎmâni. Greutǎţile peste 5 kg vor fi evitate cel puţin 14 zile de la operaţie. Cel mai bun criteriu pentru limitarea greutǎţilor pe care le pot ridica bolnavii este însǎ apariţia durerii, iar prezenţa ei şi necesitatea administrǎrii medicamentelor antialgice este un alt impediment pentru întoarcerea la serviciu.

Mersul este recomandat chiar de a doua zi dupǎ operaţie şi distanţa parcursǎ va fi progresiv mai mare, fiind limitatǎ doar de apariţia durerii şi a oboselii.

Apariţia complicaţiilor locale ( hematoame, seroame ) sau generale ( tromboze venoase, infecţii urinare, pneumonii, etc ) prelungeşte atât spitalizarea cât şi recuperarea postoperatorie, revenirea la serviciu fǎcându-se cu 2 – 3 sǎptǎmâni mai târziu.

Purtarea unei burtiere, sau “legǎtori” nu este recomandatǎ în primele 2 – 3 sǎptǎmâni deoarece presiunea la nivelul cicatricei operatorii reduce circulaţia şi întârzie vindecarea. Dupǎ aceastǎ perioadǎ burtiera nu este neaparat necesarǎ, dar îi dǎ pcientului încrederere sǎ revinǎ la activitǎţile obişnuite. Este bine sǎ fie confecţionatǎ din bumbac, nu din supraelastic, sǎ fie ajustabilǎ dupǎ circumferinţa abdomenului pacientului ( se pot folosi benzi adezive cu scai sau legǎturi de tip şiret ) pe care pacientul le strânge atât cât sǎ stea lipitǎ de corp – sǎ nu-l stângǎ şi sǎ-i asigure un ajutor în momentul contracţiei musculaturii abdominale ( effort, strǎnut, tuse ).

Activitatea sexualǎ se poate relua dupǎ circa 2 – 3 sǎptǎmâni şi, ca şi orice efort fizic, este limitatǎ de apariţia durerii.

Conducerea autovehiculelor este permisǎ dupǎ 10 – 14 zile, la fel ca şi a bicicletei, singurul impediment fiind mişcǎrile bruşte care sunt uneori necesare şi produc brusc contracţii ale muşchilor abdominali.

Este necesar sǎ se renunţe la fumat în prima lunǎ de zile postoperator. Se vor trata tusea şi constipaţia cronicǎ care constituie factori de risc pentru recidivǎ.

Firele de suturǎ de la tegument se suprimǎ mai târziu deoarece, fiind o operaţie mai laborioasǎ, cu decolǎri mari de ţesuturi - efortul de vindecare este mai mare şi dureazǎ un timp mai îndelungat. Dupǎ operaţia clasicǎ, cu montare de plasǎ chirurgicalǎ firele se scot la 10 – 14 zile. Se recomandǎ suprimarea a jumǎtate din fire într-o primǎ etapǎ, pentru a permite evacuarea eventualelor colecţii lichidiene sǎ se evacueze şi în acelaşi timp sǎ împiedice apariţia dehiscenţei operaţiei. Restul de fire se vor suprima dupǎ 2 – 3 zile. Pacientul îşi va face toaleta fǎrǎ ca apa sǎ ajungǎ la cicatricea operatorie atât timp cât sunt fire de suturǎ la nivelul ei. Pacientul va face duş la 2 zile dupǎ suprimarea firelor de suturǎ iar baie dupǎ 2 – 3 sǎptǎmâni. Plaga operatorie poate rǎmâne pansatǎ sau lǎsatǎ neacoperitǎ de pansament, iar pacientul este sfǎtuit sǎ-şi badijoneze plaga cu un antiseptic de suprafaţǎ: alcool sau betadinǎ.

Când pacientul pleacǎ acasǎ cu tubul de dren, este recomandat sǎ gǎseascǎ o poziţie a recipientului colector care sǎ nu-l jeneze şi va stabili împreunǎ cu medicul în ziua externǎrii data la care va reveni la control, pentru suprimarea tubului de dren. Controalele chirurgicale se fac de obicei la 21 de zile şi 3 sau 6 luni postoperator, sau dacǎ apar complicaţii care necesitǎ consultarea medicului chirurg.