Recomandǎri dupǎ cura herniei inghinale

Obiectivul operaţiei în hernia inghinalǎ este de refacere şi întǎrire a peretelui abdominal ( dupǎ suprimarea sacului herniar şi tratarea conţinutului sǎu ). Aşadar, postoperator, îngrijirile şi recomandǎrile medicale vor urmǎri şi ele aceeaşi ţintǎ.

Regimul alimentar

Defecte ale metabolismului colagenului cu apariţia formelor imature de colagen şi afectarea matricei extracelulare sunt considerate a fi mecanismele principale în etiologia herniilor inghinale. Este cunoscut deja faptul cǎ ambele sunt influenţate negativ de fumat şi carenţele alimentare, de aceea, deşi pare bizar, alimentaţia are un rol de seamǎ în vindecarea postoperatorie dupǎ cura herniarǎ.

Alimentele furnizeazǎ organismului energia necesarǎ proceselor anabolice, cresc imunitatea organismului şi aduc în ţesuturile operate elementele moleculare care construiesc cicatricea postoperatorie: proteinele şi acizii graşi esenţiali. Dintre vitamine, câteva sunt implicate în sinteza colagenului: A, B1, B2, B6 şi C, alǎturi de zinc şi cupru.

Alimente recomandate:

• carnea de pasǎre, vitǎ, peşte, ficatul de porc,pasǎre vitǎ, brânza de vacǎ, iaurtul, laptele – pentru conţinutul proteic;
• ulei de floarea soarelui, nuci, unt, ouǎ – pentru conţinutul în acizi graşi omega-3 şi omega-6;
• vitamina A se gǎseşte mai ales în ficatul de porc, vitǎ sau pasǎre, pepenele galben, cereale, cartofii dulci, spanac şi morcovi;
• vitamina B1 – singura din grupul vitaminelor B care se inactiveazǎ la cǎldurǎ – se gǎseşte în carne, ficat, ouǎ, peşte, lapte, pâine din fǎinǎ integralǎ, fructe şi legume, ciuperci, nuci;
• vitamina B2 are concentraţie mai mare în salatǎ verde, spanac, caise, gǎlbenuş de ou, ficat, polen, cireşe, ciuperci, portocale, sfeclǎ roşie, prune, cartofi;
• vitamina B6 provine din drojdia de bere, cereale integrale, lapte, ouǎ, organe de vitǎ, peşte, fructe oleaginoase (nuci, arahide), legume proaspete, banane, avocado;
• vitamina C se gǎseşte mai ales în pǎtrunjel, broccoli, ardei, portocale, lǎmâie ( consumatǎ cu moderaţie ), conopidǎ, varza de Bruxelles, afine, roşii, cartofi;
• zincul este în concentraţie mare în crustacee, orez, ouǎ, nuci, ficat sau iaurt;
• cuprul se gǎseşte mai ales în ficat ( de porc, pasǎre sau vitǎ ), fructe de mare sau vişine.

Alimente nerecomandate:

• fructele şi legumele cu coajǎ durǎ sau celulozǎ greu digerabilǎ şi cele cu sâmburi ( perele, strugurii, mazǎrea, varza, fasolea ), timp de o lunǎ de zile;
• mazǎrea, în spacial cea sǎlbaticǎ (lathyrus sativus ) dar şi nǎutul, prin aminoacizii latirogenici, degradeazǎ colagenul şi împiedicǎ cicatrizarea plǎgilor cu recidivarea rapidǎ a herniei; modificǎrile determinate de aceşti aminoacizi afecteazǎ şi sistemul nervos producând paralizie spasticǎ în cardul bolii numitǎ latirism.

Nu sunt interdicţii în ceea ce priveşte modalitatea de preparare a hranei dupǎ cura herniei inghinale, însǎ trebuie amintit cǎ prǎjirea în ulei sau grǎsime animalǎ este nesǎnǎtoasǎ, iar temperatura ridicatǎ folositǎ timp îndelungat la gǎtit distruge o mare parte din conţinutul în vitamine a alimentelor.

Când cura herniei se asociazǎ cu o altǎ operaţie impusǎ de complicaţiile herniei inghinale, ca de exemplu rezecţia de intestin subţire sau gros, apendicectomia, sau colecistectomia concomitentǎ, regimul alimentar se combinǎ cu cel recomandat pentru aceste operaţii.

Pentru pacienţii diabetici rǎmân valabile recomandǎrile de regim primite de la medicul diabetolog, cu un control strict al valorilor glicemiei.

Efortul fizic

Existǎ variaţii foarte mari în ceea ce priveşte întoarcerea la serviciu şi durata spitalizǎrii. În ţǎrile în care sistemul de sǎnǎtate încurajeazǎ spitalizarea, durata acesteia depǎşeşte o sǎptǎmânǎ iar revenirea la serviciu este de obiei întârziatǎ ( dupǎ 5 – 6 sǎptǎmâni ), în timp ce în sistemul de asigurǎri private pacientul stǎ în spital o zi şi se întoarce la serviciu dupǎ 8 – 10 zile, ceea ce demonstreazǎ importanţa motivaţiei personale în evoluţia postoperatorie a pacientului şi durata concediului medical. Deoarece pacientul considerǎ cǎ apariţia herniei inghinale este legatǎ de un efort fizic deosebit, dozarea acestuia postoperator este subiectul a numeroase întrebǎri, al cǎror rǎspuns nu a întrunit încǎ un consens în lumea chirurgicalǎ. Este totuşi general acceptat cǎ dupǎ cura laparoscopicǎ a herniei inghinale activitatea se reia mai repde decǎt dupǎ operaţia clasicǎ şi pe de altǎ parte, este un curent de opinie din ce în ce mai rǎspândit ca pacienţii sǎ revinǎ cât mai rapid la viaţa normalǎ. Tusea, efortul de defecaţie şi ridicarea greutǎţilor mari în mod repetat induc modificǎri patologice în structura tisularǎ şi funcţia molecularǎ de la nivelul cicatricei operatorii, însǎ trebuie menţionat în acelaşi timp cǎ efortul fizic dozat stimuleazǎ producţia de integrine şi factori de creştere în ţesuturile operate, ajutând în procesul de vindecare.

Mersul este recomandat pacienţilor imediat ce efectul anesteziei s-a remis. Distanţa parcursǎ este stabilitǎ de pacient care simte obosealǎ sau durere şi trebuie sǎ se odihneascǎ. Deoarece efectul mersului este benefic, pacienţii sunt sfǎtuiţi sǎ meargǎ în fiecare zi mai mult decât în ziua precedentǎ, pânǎ la apariţia senzaţiei de durere sau obosealǎ.

Întoarcerea la serviciu se poate face dupǎ douǎ sǎptǎmâni în munca de birou şi dupǎ 4 – 6 sǎptǎmâni în munca fizicǎ. Dacǎ muncind pacientul simte durere, înseamnǎ cǎ repausul fizic trebuie prelungit. Ca şi regulǎ general aceptatǎ, atât timp cât sunt necesare medicamentele antialgice, nu este recomandatǎ întoarcerea la serviciu. Pacienţii sunt sfǎtuiţi sǎ nu ridice greutǎţi mai mari de 5 kg în primele 2 sǎptǎmâni de la operaţie.Condusul maşinii este permis teoretic dacǎ pacientul nu mai ia medicaţie pentru combaterea durerii dar nu mai repede de 2 sǎptǎmâni, pentru a evita situaţiile de manevrare bruscǎ ale comenzilor maşinii. Aceeaşi regulǎ se aplicǎ şi pentru conducrea scuterului şi a bicicletei. Munca fizicǎ grea se poate relua treptat şi complet dupǎ 8 sǎptǎmâni de la operaţie. Dupǎ cura herniarǎ bilateralǎ aceste intevale se prelungesc cu 1 -2 sǎptǎmâni.La fel şi dacǎ apar complicaţii: hematoame, infecţii ale plǎgii, hidrocel, trombozǎ venoasǎ, infecţii urinare, pneumonii, etc. Operaţia laparoscopicǎ a herniei inghinale permite reluarea acestor activitǎţi mai repede cu o sǎptǎmânǎ.

Activitatea sexualǎ se poate relua în general dupǎ 2 – 3 sǎptǎmâni şi este şi ea limitatǎ de apariţia durerii.

Nu este recomandatǎ purtarea unei burtiere dupǎ cura herniei inghinale.

Postoperator se recomandǎ întreruperea fumatului timp de cel puţin o lunǎ de zile, combaterea tusei şi a constipaţiei sporadice dar mai ales a celei cronice.

Firele de suturǎ de la tegument se suprimǎ de obicei dupǎ 7 – 8 zile, sau mai mult – dacǎ medicul chirurg o recomandǎ. Evacuarea unui hematom sau unui serom de plagǎ necesitǎ scoaterea a 1 – 2 fire mai repede decât restul, care vor fi menţinute cu câteva zile în plus. Pacienţii în vârstǎ au tendinţa de vindecare mai redusǎ, de aceea firele se scot dupǎ 9 – 10 zile de la operaţie.

Igiena. Plaga operatorie poate fi lǎsatǎ fǎrǎ pansament, la aer, dupǎ 24 – 48 de ore de la operaţie. Ea trebuie obligatoriu pansatǎ dacǎ apar complicaţii locale, pânǎ la rezolvarea lor. Pânǎ la suprimarea firelor de suturǎ, spǎlarea tegumentelor corpului se va face cu evitarea contactului apei la nivelul plǎgii operatorii. Începând de a doua zi dupǎ scoaterea suturilor de la piele pacientul poate face duş, iar baie dupǎ 2 -3 sǎptǎmâni de la operaţie.

Controlul chirurgical se stabileşte de comun acord cu medicul operator în ziua externǎrii, de obicei la 21 de zile şi apoi la 6 luni de la operaţie, sau la nevoie, dacǎ starea pacientului o impune.